Căldură în luna lui Marte

Posted by

De câțiva ani am obiceiul nesănătos de a mă culca destul de târziu, mai mult spre dimineață decât în noapte. Singura diferență dintre atunci și acum este că de ceva vreme nu îmi găseam energia necesară pentru a începe o nouă zi, în stilul caracteristic. Știam că ceva era în minus, dar habar nu aveam ce… până într-o dimineață, foarte devreme, când de afară încep să aud și alte sunete în afară de cel al mașinilor „rătăcite” pe străzile Ploieștiului. Inițial credeam că sunetul vine de la telefon sau de la laptop, dar nu era așa.

Era un ciripit pe care îl uitasem și de care îmi era dor, fără să conștientizez. Se pare că e adevărat că aflăm valoarea unui lucru numai în lipsa acestuia. De mici suntem învățați că păsările călătoare ne vestesc sosirea primăverii, dar oare sunt singurul care a uitat să se uite în calendar?

“Pana acum, niciodata nu a fost timp de primavara cand mugurii au uitat sa infloreasca.” (Margaret Elizabeth Sangster)

1669940_224001011124593_120658737_o
Imagine din arhiva personală a autorului

În schimb, când am plecat la liceu mi-am dat seama că primăvara nu era prezentă numai în calendar, ci și în sufletele oamenilor din jurul meu. Domnișoare și doamne de toate vârstele purtau mândre fundiță de mărțișor, paltoanele groase au rămas la garderobă, iar oamenii aveau o altă energie. Nu treceau două minute fără să văd un zâmbet pe fețele oamenilor și să îmi dau seama că vestitorii primăverii nu sunt numai ghioceii.

Peste tot era o altă energie și de data asta soarele nu se mai ascundea pe unde prindea. Era și el mândru. În oraș au început să apară cuvintele „te rog” și „mulțumesc”, dar au apărut cu adevărat. Erau niște cuvinte spuse din suflet.

Mă bucur că ne-am regăsit această energie și că ne-am amintit să mai și zâmbim din când în când.

4 comments

Comments are closed.