Posted by stăteam și fumam o țigară în spatele unui veceu public de pe autostradă și în dreapta erau niște dealuri cu vii. multe vii cât te uitai numai viță de vie. un soare degorea și chiar nu știam unde sunt sau ce fac. cum stătaem io în cur și fumam văd un țigan care se apleacă către un bidon de plaăm stic tăiat pe jumate care era folosit drept coș de gunoi. scărmăna după chișptoace mai avea câteva în mână. era ars tot de soare și din trupul lui găunos de țigan ieșea fum.
primul insinct a fost săi zic ia bă o țigară dar pe moment chiar nu am fost în stare să zic nimic. stăteam șil priveam și simțeam cum inima mi se face apă care curge în stomac șin plămâni. țiganul era obosit și prăfuit și uscat și era o arșiță la viile alea.
după câteva momente a apărut al doilea țigan. ăsta arăta mai bine avea ceva mai multă vlagă. cred că deaia a și avut puterea să-mi zică să trăiți sau sărumâna nu mai știu cum a zis. sper că
să trăiți. îmi dați și mie o țigară?
cred că se săturase de chiștoace până peste cap mai ales că căra cu el o pungă plină cu resturile oamenilor careși cumpărau pachete și cartușe și plecau în vacanță.
lucrăm la viile alea, mia zis. și coborâm și noi să mai adunăm ca să fumăm.
aș fi vrut săi iau în brațe, îmi erau ca frați. șiacum îmi stă inima când mă gândesc la ei. am scos două țigări din pachetul în care mai aveam trei, șiacuma mă întreb de ce nu le-am lăsat tot pachetul. eu oricum mai aveam unul. le-am dat o brichetă și și-au aprins țigările de la mine amândoi țiganii și au zis dupaia să trăiți mulțumim. au continuat să scarmenen gunoi după chiștoace.
acum scriu de pe balconul unui apartament din hotelul regina maria din balcic. marea e la mai puțin de 50 de metri asta dacă nu vrei să te duci la una dintre piscinile interioare sau la cea exterioară. mama îmi trimite bezele de pe o terasă suspendată cu șezlonguri și umbreluțe. tata îi face o fotografie cu aparatul de fotografiat. prietenii noștri beau o zagorka sau o cafea sau un fresh de portocale la barul din piscina de afară, după ce au savurat un micdejun inclus în prețul șederii.
sunt așa departe de cei doi țigani acum și totuși nu am nimic în plus față de ei. sînt ca ei.
atât am vrut să vă zic. că eu am văzut 2 țigani care râmau în gunoaie după chiștoace. poze și alte povestiri altădată. acum îi serbăm pe cei doi țigani. în cinstea lor am scris acest text.