cine ar lua în seamă un scriitor cu blog

dacă aș vrea să scriu aici despre așteptatul la o coadă la shaorma aș gândi-o ca o proză, ceea ce nu ar face-o un articol/postare de scris pe blog. anii fără blog mi-au schimbat stilul de a scrie foarte vizibil, stilul de a gândi un text, de a-l așeza, sau de-al arunca sau de-al azvârli sau de-al finisa. când strâmb, când stângaci, bă aici sînt niște concepte despre scris la care mă gândesc. care au valențe diferite în funcție de locul unde se află, întro ciornă sau întrun document word prin calculator sau printate sau pe un blog.

Nu atât absența blogului timp de vreo doi ani cred cât prezența altor stimuli au săpat. și nici ireversibil nu pot să zic.

când eram ceva mai mic și ghimpele ploieștean începuse să capete rezonanță în prahova îmi imaginam, îmi doream să am un telefon cu conexiune rapidă la net de pe care să fiu atent la twittere și bloguri și să shareuiesc de toate de la masă cu bere care ar fi creat un colț indiferent cât de intim. pentru că orice colț e intim. la asta mă refer, chiar la ultima posibilă redundanță pe caream făcuto. oi fi eu prost, sau pur și simplu când scriu caut altceva, ceva diferit de ce caută un blog.

e foarte dificil să faci o astfel de departajare. jumate de scris către blog jumate către shaormele mele.

când haotik s-a ocupat un pic de blogul meu și au apărut la antet butoanele alea beton de fb și twitter care mai și luminează când pui cursoru peste ele m-am simțit întrun fel împlinit am zis mamă am ajuns să am și io dastea pe blog. desigur, nu sunt nici pe departe niște mari șmecherii dar pentru că de când am descoperit blogurile am prins drag față de social media m-am bucurat să le văd acolo.

pe de altă parte social media mi se pare o porcărie. blogurile și blogării la fel. facebook îmi pare dintr-o altă parte privit una dintre cele mai retardate invenții din istoria speciei umane.

este o împărțire care trage de mine din mai multe părți.

când eram mic credeam că e mișto să fii speaker la webstock să zicem sau să faci parte din naționala 2.0 a româniei sau cum se cheamă. și-acum mi se pare șmecher dar acum am mai mulți ochi șis ochi de marțian nu ochiul înțelepciunii.

de-asta mi-aș dori să aflu de la cititori cam cum și-ar dori acest blog care, ca să revenim în registrul 2.0, este o provocare pentru mine. dar probabil vă doare în cur. și nu vă condamn. cine ar lua în seamă un scriitor cu blog.

13 comments

  1. Bine ai revenit! Scrie ce vrei tu pe blog. Sunt sigur că găsești cititori online pentru orice fel de articol. Sfatul meu este să-ti promovezi materia cenușie. Cum? Tu stabilești asta 🙂

    1. mulțumesc de salut cojo. și eu mă bucur că am revenit și sper să-mi reintru în ritm.
      🙂

    1. Ai nr meu de telefon pentru beri la ceas de seară. Da, KS e locația potrivită, ca de obicei 🙂

  2. 🙂
    mă gândeam că poate te găsesc azi la ks. poate beam o bere.

  3. ” pe de altă parte social media mi se pare o
    porcărie. blogurile și blogării la fel. ”

    no, bine-ai revenit. :))

  4. Scriitor cu blog sau scriitor de blog? Că Neil Gaiman și John Scalzi sunt luați destul de în serios…

    1. nu știu cines băieții ăștia dar o să caut despre ei mai multe decât brieful ăla pe care țil oferă wikipedia.
      mă refeream la „scriitor cu blog” și în sensul de blogăr atent la toate de pe net, blogăr care primește like, sau care dă follow sau share sau unsubscribe. sunt niște chestii care trag de el din toate părțile.
      oricum, mulțumesc pentru sugestie.

  5. Ciudat ca n-ai auzit macar de Gaiman. In fine.

    Pai de blogger trag lucrurile cat lasa el sa traga si cat considera ca ii sunt utile interactiunile alea. E si vina lui daca se lasa prins in tot zgomotul internautic.

    1. sînt lucruri necesare. azi ești mâine nu ești. bine, nu e ceva categoric.

  6. pînă la urmă contează să existe cineva care (te) citeşte. cam asta-i ideea, dacă nu există aceşti mulţi cineva, blogul e cam pointless. şi nici nu mai contează restul.
    bine, acu’ n-o să mă iau de ‘de-al’ sau alte de-alea, că bănuiesc că-s licenţe poetice, asumări nu greşeli.

Comments are closed.