Mar 21

de fapt chiar n-are sens să mai încercăm

de fapt chiar n-are sens să mai încercăm

Ieri am participat la comemorarea profesorului emerit Nicolae Boaru. Evenimentul a avut loc la Biblioteca Iorga, unde au fost prezenți și doi preoți, o femeie de la primărie și un gras chelios și prost.

După o conferință cred, a popilor, despre brâncoveanu, mulțimea a trecut din sala de lectură Nichita Stănescu în rotonda bibliotecii. acolo noua directoare a vorbit puțin despre profesorul Boaru și o femeie de la primărie care îi ținea locul viceprimarului a acordat după o serie cumplită de clișee o diplomă post-mortem de cetățean de onoare, primită de nevasta profesorului.

ne pare răiu că această diplomă este post-mortem a zis femeia.

pe urmă noua directoare a lipit pe ușa secție de împrumut o nouă tăbliță. pe ea scria „secția de împrumut prof. Nicolae Boaru”. asta am găsit de bun augur.

popii au început o slujbă de sfințire a sălii și cred că și de pomenire a profesorului Boaru. o handicapată cânta în spatele meu cu o voce înceată și fragilă aceleași lucruri pe care le cântau popii.

la final a ajuns un gras chelios cu față de cur. era transpirat se vedea că nasturii sacoului stau să cedeze sub presiune și să își ia zborul de pe el ca un capac de șampanie după ce-l agiți. am aflat că era viceprimarul ploieștiului, raul. ce nume potrivit pentru o ceafă transpirată. se vedea că sub țeasta chelioasă pute cumplit un creier epuizat.

un băiețel schilod și feminin s-a apropiat de el. căra două poșetuțe și sub ele haine de firmă. i-a șoptit la ureche lui raul: să vă cereți scuze, să ziceți aia, aia, până acum s-a întâmplat aia…

raul dădea din cap. noua directoare a bibliotecii ne-a anunțat. ne onorează cu prezența raul. raul și-a cerut scuze că nu a putut să ne onoreze de mai devreme. avusese o problemă personală. pe urmă ne-a povestit ce prieten a fost cu domnu boaru.

pe urmă evenimentul a luat sfârșit iar eu am plecat spre casă și mi-am aprins o țigară în soare. încă îmi răsunau în minte soneriile telefoanelor care zbârnâiau cu ecou în timpul slujbei și al discursurilor de căcat.

  1. acea ,,handicapata” despre care tu ai impresia ca faci glume introducand totul la misto… ca intr-un puzzle caruia vezi doamne doar tu ii intelegi cheia si nimeni altcineva, poate gresesc dar asa pare tonul!- in sistemul tau intr-adevar ciudat de valori…poate fi chiar mama sau bunica ta, daca inchizi ochii un pic si iti folosesti inteligenta emotionala si in sens educativ benefic. ia mai gandeste-te un pic…ce ai vrea, sa disparem toti ca sa fiti voi intelesi? nu se face asa, nu e bine asa…adica nu e bun razboiul, fie el chiar si polemic sau pamfletistic/pamfletar, risti sa pici in acelasi derizoriu in care un picat si altii cand au mai incercat, culmea neavand inteligenta ta si puterea ta de concizie a faptelor. ai grija ca, atunci cand surprinzi fotografic niste chestii, daca nu esti suficient de atent la detalii ca un profesionist ce probabil vei fi sau vei vrea sa fii aici sau in alta parte…repet, risti sa pari un tampit sau un frustrat cum sunt toti ceilalti, sanatate!

Comentariile sunt inchise.