O discotecă în iad

acum câteva săptămâni channel 4 publica un reportaj despre viața de sub asfaltul bucureștiului. la momentul respectiv s-a făcut mare vâlvă pe facebook dar discutând cu alți oameni despre treaba asta am văzut că nu toți aveau habar de eveniment. așa că am zis de ce să nu pun pe blog.

paraic o brien e reporterul care a coborât în canale cu o echipă de filmare ca să povestească despre comunitatea de aurolaci care dorm în burțile bucureștiului. acolo a găsit un grup organizat, cu un șef numit Bruz Li. un fost orfan de pe vremea lui ceaușescu și fost luptător de stradă, lupte după care iau rămas cicatrici pe tot corpul. sub aripa lui murdară a luat pe alții în situația sa și continuă să ofere adăpost celor care nau unde dormi noaptea și nau ce mânca.

ca șobolanii aurolacii au scărmănat pământul și șiau construit niște camere înguste ca niște galerii unde bagă în venă și beau aurolac. măcar e cald. au niște pisici pe care Bruz Li le hrănește numa cu pește. ce ironie frumoasă. de unde dreacu bani de pește când dormi în canale.

imaginea lor drogânduse e foarte tulburătoare. de la niște boxe se aude tare niște muzică. aurolacii fac coadă în fața lui Bruz Li pentru a primi porția de droguri. Bruz Li are un tatuaj pe care scrie „Bruce Lee, rege al canalelor”. îi așteaptă cu lanțuri la mâini și la picioare sau cu medaliile și decorațiile sale, dintre care una e de la Ben 10. Mai toată lumea are SIDA.

Întregul reportaj e aici, text, foto și video.

Undeva în material se zice că dacă ai da o discotecă în iad, așa ar fi, cum e în canalele lor. Mă gândeam că nu e o mare diferență față de cluburile de pe pământ. mizerie, zădărnicie, boxe care vibrează, sex și droguri. împuțiciunea Coco Canalului.

pentru cine nu a măturat niciodată căcați de câine din fundul curții, căcatul de câine are un miros careți dă ficatul peste cap când îl miroși de la mică distanță. la peste șaptezeci de ani să te apleci cu fărașul în mână e o provocare. venele abia târăsc sângele prin corp și transpiră, uleindul.

viața cântă.