Mar 13

Cum se face muzica pe la noi

Cum se face muzica pe la noi

e o țară mică, dar are anumite avantaje. spre exemplu când ești în pană de idei poți să faci niște featuringuri. oricum toată lumea se știe cu toată lumea toți sunt prieteni între ei, sunt tovarăși, îi desparte doar numele caselor de discuri iar dacă rămân fără bani fac ei cumva s-o scoată la capăt.

dacă nu te mai ascultă nimeni de ceva vreme de ce nu faci o melodie cu un artist la modă. artiștii ăștia de mâna a paișpea ai noștri sunt liber profesioniști care așteaptă oferte. sigur, ăsta nu e un lucru rău, într-un fel sau altul asta fac toți artiștii. dar când mă gândesc la hemingway sau la francois villon îmi vine greu să îi zic lui alex velea artist. așa că băieții fac, involuntar, o delimitare politicoasă între ei și artiștii autentici. adică, ei sunt de meserie artiști. arta este o meserie sau, un job, de fapt.

cea mai handicapată reclamă de la tv zilele astea e următoarea.

)

nu neapărat că reclama ar fi făcută prost, că asta nu mi se pare. sigur, s-o văd pe antonia bălăngănindu-se sau pe inna încercând să fie cool sau pe cealaltă panaramă elena aia mă rog toate simulând o euforie tâmpă sau pe drept manifestând o euforie tâmpă și simulată nu îmi produce o senzație prea plăcută. dar asta e prea puțin important.

cu adevărat important este că sentimentul artistic al fiecăruia se diminuează pe zi ce trece. cântă ăștia foarte des(după model occidental, firește) despre viața de artist, despre cum mâncau ei crenvuști cu muștar și ce bine au ajuns și cum dau totul pentru fani. sunt destul de idiot ca încă să mai am încredere că lucrurile astea sunt scrise de inimă, chiar dacă nu de ei, de lăbarii care le scriu versurile textele.

la zu music awards se premiază între ei. premiile se vor împărți, probabil, așa cum și ei își împart banii. cum se ajută între ei. cum își planifică chibzuit lansarea melodiilor tâmpe. cum nu au nimic inteligent de zis. cum toate remarcile lor sunt niște clișee împuțite. și sunt peste tot difuzate în televizoare radiouri mașini autobuze stații restaurante baruri toalete siteuri de net.

smiley mi se pare un tip simpatic. mi se pare că are bun simț. nici una nici alta nu le văd ca pe niște virtuți. totuși, mă bucură când le observ la oameni. smiley mi se pare și cam nătărău.

cretinii care ascultă radio zu au impresia că aia e artă. cei care se aud la radio zu au impresia că sunt artiști. în funcție de ce mai apare pe la alții, chestii traduse literal din engleză, unu pe care îl cheamă matteo. de fapt nici nu știu ce rost are să mai scriu toate rândurile astea de căcat când e de ajuns să spun un singur nume. matteo.

mă rog. nici nu știu de ce m-am chinuit.
smiley, de meserie sunt artist.