Posted by Degradarea lui X a venit dupa pensionare. Situatia lui de domn cu stare si cu functii importante a suferit transformari degradante pe fondul marginalizarii sociale si al consumului excesiv de alcool. S-a refugiat in tarie sa uite ca a fost cineva si ajuns la batranete, desi in tinerete canta pe la nunti, era om de viata si cuvantul sau conta.
Oamenii care trateaza un rau firesc cu unul si mai mare, asa patesc. De aici pana la dezastru nu au mai fost decat cativa pasi. Au urmat: amputarea unui picior, paralizia si dementa.
Fratii si nepotii ramasi in viata il vizitau rar fiindca imaginea sa era deplorabila: arunca pampersii prin casa, urla si ii jignea pe cei care ii mai recunostea.
-Stii, eu vreau sa il pastrez in minte cu imaginea aceea a lui de barbat puternic, frumos, elegant, mi-a spus unul dintre nepoti. De ce sa ma duc sa il vad in starea in care se afla?
Poate ca tocmai atunci avea mai mare nevoie de ai lui, dar nu mi-am permis sa judec…
Nu-mi place sa judec si sa corectez, o fac numai cand mi se impune acest lucru. S-a chinuit mult, iar moartea a fost, sincer vorbind, o usurare pentru el si o usurare pentru sotie si copii. Discutiile s-au aprins insa dupa solicitarea serviciilor incinerare Bucuresti de catre familie si intrarea acestor profesionisti in actiune. Atunci ai lui si-au adus aminte ca au un frate si un unchi si au inceput sa comenteze:
-”Au venit si l-au luat intr-un sac, familia a dorit sa scape cat mai repede de el!” ii ascultam si ma revoltau replicile lor, fiindca nu s-au dus niciodata sa inlocuiasca apartinatorii sau spele sau sa schimbe bolnavul. Ai casei erau inca extenuati din cauza noptilor nedormite si a tipetelor celui care isi pierduse mintile. In sfarsit, dupa ore furate de somn si batai in perete, gasisera solutia sa fie ajutati de cineva la organizarea inmormantarii.
-„Nu puteau, domnule, sa il spele ei? Cum l-au spalat viu, puteau sa il spele si mort!” Nu, nu ar fi putut sa il spele bine in absenta mesei de inox, in plus se impunea imbalsamarea dupa atat zacere, mai ales ca decedatul avea rani pe spate si posterior, fiindca statea numai intr-o anumita pozitie! Este cat se poate de usor sa ii organizezi pe altii! De ce sa se ocupe tot familia de trupul neinsufletit, cand special au fost gandite serviciile funerare, sa scuteasca sotia si copiii de a lua in brate trupul rece al celui care le-a fost drag si apropiat, sa nu vada scenele acelea dureroase.
-”Incinererarea, domnule, cand toata lumea alege inmormantarea!? De ce nu l-au adus acasa, l-am fi ingropat langa parintii lui, i-am fi pus o floare la cimitir!” Pai, daca nu l-au vizitat si ajutat cand era bolnav si avea nevoie mai mare, si-ar fi asumat alergatura si prezenta unui mort la domiciliu?
Oameni buni, nu judecati pe nimeni si intelegeti ca incinerarea este un procedeu igienic, iar familia si decedatul (daca in testament este prevazut aceasta dorinta) l-au ales, deoarece au avut motivele lor si nu avem dreptul sa le contestam alegerea!